« Back
RONDÁ, rondéz, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). – Din rondou. (Sursa: DEX '98 )
RONDÁ vb. tr. (despre nave) a executa un rondou1 (2). (< rondou1) (Sursa: MDN )
rondá vb., ind. prez. 1 sg. rondéz, 3 sg. și pl. rondeáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
ronda   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ronda rondare rondat rondând singular plural
rondează rondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rondez (să) rondez rondam rondai rondasem
a II-a (tu) rondezi (să) rondezi rondai rondași rondaseși
a III-a (el, ea) rondează (să) rondeze ronda rondă rondase
plural I (noi) rondăm (să) rondăm rondam rondarăm rondaserăm, rondasem*
a II-a (voi) rondați (să) rondați rondați rondarăți rondaserăți, rondaseți*
a III-a (ei, ele) rondează (să) rondeze rondau rondară rondaseră
* Formă nerecomandată

rondă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rondă ronda
plural ronde rondele
genitiv-dativ singular ronde rondei
plural ronde rondelor
vocativ singular rondă, rondo
plural rondelor