RONDÁ, rondéz, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). – Din rondou. (Sursa: DEX '98 )

RONDÁ vb. tr. (despre nave) a executa un rondou1 (2). (< rondou1) (Sursa: MDN )

rondá vb., ind. prez. 1 sg. rondéz, 3 sg. și pl. rondeáză (Sursa: Ortografic )

RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond2 (2) [în DN]. [< fr. ronde]. (Sursa: DN )

RÓNDĂ1 adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde) (Sursa: MDN )

RÓNDĂ2 s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde) (Sursa: MDN )

róndă adj. f., pl. rónde (Sursa: Ortografic )