RONDÓU, rondouri, s. n. 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau. (Sursa: DEX '98 )

RONDÓU1 s.n. Loc circular (amenajat în grădini, în localuri). 2. Manevră de schimbare a direcției unei nave; semn care indică o dată sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < fr. rondeau]. (Sursa: DN )

RONDÓU2 s.n. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în sec. XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei. [Pron. -dou, pl. -uri. / < fr. rondeau]. (Sursa: DN )

RONDÓU1 s. n. 1. loc circular (în grădini, în localuri). 2. schimbare cu 180ș a direcției unei nave; drumul descris de nava care execută o asemenea întoarcere. (< fr. rondeau) (Sursa: MDN )

RONDÓU2 s. n. poezie cu formă fixă, în Franța în sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe, reiau începutul primului vers al poeziei. (< fr. rondeau) (Sursa: MDN )

rondóu (loc circular, manevră, poezie) s. n., art. rondóul; pl. rondóuri (Sursa: Ortografic )

RONDÓU ~ri n. 1) rar Loc special amenajat (în grădini, localuri etc.) de formă circulară. ~ de dans. 2) Manevră de schimbare a direcției unei nave (în sens opus). /<fr. rondeau (Sursa: NODEX )