|
RÚCSAC s.n. Sac care se poartă în spate, folosit mai ales de excursioniști; raniță. [Pl. -curi, (s.m.) -ci. / < germ. Rucksack]. (Sursa: DN )
RÚCSAC s. raniță, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Alpinist cu ~ul în spate.) (Sursa: Sinonime )
| rucsac (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | rucsac | rucsacul | | plural | rucsacuri | rucsacurile | | genitiv-dativ | singular | rucsac | rucsacului | | plural | rucsacuri | rucsacurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | rucsac (pl. -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | rucsac | rucsacul | | plural | rucsaci | rucsacii | | genitiv-dativ | singular | rucsac | rucsacului | | plural | rucsaci | rucsacilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |