RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din germ. Rucksack. (Sursa: DEX '98 )

RÚCSAC s.n. Sac care se poartă în spate, folosit mai ales de excursioniști; raniță. [Pl. -curi, (s.m.) -ci. / < germ. Rucksack]. (Sursa: DN )

RÚCSAC s. n. sac de excursie, cu bretele, care se poartă pe spate. (< germ. Rucksack) (Sursa: MDN )

RÚCSAC s. raniță, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Alpinist cu ~ul în spate.) (Sursa: Sinonime )

rúcsac s. n., pl. rúcsacuri (Sursa: Ortografic )

RÚCSAC ~uri n. Sac (pentru turism) purtat în spate și folosit pentru transportarea lucrurilor necesare la drum; raniță. /<germ. Rucksack (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
rucsac (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rucsac rucsacul
plural rucsacuri rucsacurile
genitiv-dativ singular rucsac rucsacului
plural rucsacuri rucsacurilor
vocativ singular
plural

rucsac (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rucsac rucsacul
plural rucsaci rucsacii
genitiv-dativ singular rucsac rucsacului
plural rucsaci rucsacilor
vocativ singular
plural