RUG1, rugi. s. m. 1. Tulpina (târâtoare) a unor plante. 2. Mur1. 3. Măceș. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur. – Lat. rubus. (Sursa: DEX '98 )

RUG2 ~i m. 1) Tulpină târâtoare a unor plante erbacee. 2) Plantă erbacee cu tulpina spinoasă, cu flori albe sau roz și cu fructe negre comestibile; mur. 3) Trandafir sălbatic; măceș; răsură; rujă. /<lat. rubus (Sursa: NODEX )

RUG s. (BOT.) (reg.) strug. (~ de mure.) (Sursa: Sinonime )

RUG s. v. curpen, măceș, mărăcine, mur, roză, salcâm, spin, trandafir, trandafir sălbatic, vrej, zmeur, zmeurar. (Sursa: Sinonime )

rug (plantă) s. m., pl. rugi (Sursa: Ortografic )

rug de múnte s. m. + prep. + s. m. (Sursa: Ortografic )

rug de zmeúră s. m. + prep. + s. f. (Sursa: Ortografic )

rug-domnésc s. m. (Sursa: Ortografic )

rúgul-vácii s. m. (Sursa: Ortografic )