RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier. (Sursa: DEX '98 )

RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier]. (Sursa: DN )

RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier) (Sursa: MDN )

RUTINÁR adj., s. rutinier. (Spirit ~.) (Sursa: Sinonime )

rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; f. sg. rutináră, pl. rutináre (Sursa: Ortografic )

RUTINÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care ține de rutină; propriu rutinei. /rutină + suf. ~ar (Sursa: NODEX )