|
RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te, adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină1 + suf. -at. (Sursa: DEX '98 )
RUTINÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care a câștigat o anumită dibăcie printr-o practică îndelungată. /Din rutină (Sursa: NODEX )
RUTINÁT, -Ă adj. Cu experiență; priceput, versat. [< rutină]. (Sursa: DN )
RUTINÁT, -Ă adj. cu experiență; priceput, versat. (< rutina) (Sursa: MDN )
RUTINÁT adj. experimentat. (Sursa: Sinonime )
rutinát adj. m., pl. rutináți; f. sg. rutinátă, pl. rutináte (Sursa: Ortografic )
| rutina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) rutina | rutinare | rutinat | rutinând | singular | plural | | rutinează | rutinați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | rutinez | (să) rutinez | rutinam | rutinai | rutinasem | | a II-a (tu) | rutinezi | (să) rutinezi | rutinai | rutinași | rutinaseși | | a III-a (el, ea) | rutinează | (să) rutineze | rutina | rutină | rutinase | | plural | I (noi) | rutinăm | (să) rutinăm | rutinam | rutinarăm | rutinaserăm, rutinasem* | | a II-a (voi) | rutinați | (să) rutinați | rutinați | rutinarăți | rutinaserăți, rutinaseți* | | a III-a (ei, ele) | rutinează | (să) rutineze | rutinau | rutinară | rutinaseră | * Formă nerecomandată | rutinat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | rutinat | rutinatul | rutinată | rutinata | | plural | rutinați | rutinații | rutinate | rutinatele | | genitiv-dativ | singular | rutinat | rutinatului | rutinate | rutinatei | | plural | rutinați | rutinaților | rutinate | rutinatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |