RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te, adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină1 + suf. -at. (Sursa: DEX '98 )

RUTINÁT, -Ă adj. Cu experiență; priceput, versat. [< rutină]. (Sursa: DN )

RUTINÁT, -Ă adj. cu experiență; priceput, versat. (< rutina) (Sursa: MDN )

RUTINÁT adj. experimentat. (Sursa: Sinonime )

rutinát adj. m., pl. rutináți; f. sg. rutinátă, pl. rutináte (Sursa: Ortografic )

RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A capăta rutină. – Din fr. routiner. (Sursa: DEX '98 )

RUTINÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care a câștigat o anumită dibăcie printr-o practică îndelungată. /Din rutină (Sursa: NODEX )

RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner]. (Sursa: DN )

RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner) (Sursa: MDN )

rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. și pl. rutineáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
rutina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rutina rutinare rutinat rutinând singular plural
rutinea rutinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rutinez (să) rutinez rutinam rutinai rutinasem
a II-a (tu) rutinezi (să) rutinezi rutinai rutinași rutinaseși
a III-a (el, ea) rutinea (să) rutineze rutina rutină rutinase
plural I (noi) rutinăm (să) rutinăm rutinam rutinarăm rutinaserăm, rutinasem*
a II-a (voi) rutinați (să) rutinați rutinați rutinarăți rutinaserăți, rutinaseți*
a III-a (ei, ele) rutinea (să) rutineze rutinau rutina rutinaseră
* Formă nerecomandată

rutinat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rutinat rutinatul rutina rutinata
plural rutinați rutinații rutinate rutinatele
genitiv-dativ singular rutinat rutinatului rutinate rutinatei
plural rutinați rutinaților rutinate rutinatelor
vocativ singular
plural