RĂCÍT1 s. n. Faptul de a (se) răci. – V. răci. (Sursa: DEX '98 )

RĂCÍT2, -Ă, răciți, -te, adj. 1. Care a devenit (mai) rece. 2. Bolnav de răceală (3). – V. răci. (Sursa: DEX '98 )

RĂCÍT adj. v. rece. (Sursa: Sinonime )

răcít s. n. (Sursa: Ortografic )

RĂCÍ, răcesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-și) scădea, a(-și) micșora temperatura. ◊ Expr. (Tranz.) A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obișnuită (din cauza unei spaime, a unei emoții etc.); a îngheța, a încremeni. 2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (3). 3. Fig. A-și pierde însuflețirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din rece. (Sursa: DEX '98 )

A RĂCÍ1 ~ésc tranz. A face să se răcească; a răcori. ◊ A-și ~ gura degeaba (sau în zadar, de pomană) a vorbi fără nici un rezultat. /Din rece (Sursa: NODEX )

A RĂCÍ2 ~ésc intranz. A contracta o răceală; a se îmbolnăvi de răceală. /Din rece (Sursa: NODEX )

A SE RĂCÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai rece; a se răcori. 2) fig. A-și pierde interesul (față de ceva sau de cineva); a deveni indiferent. /Din rece (Sursa: NODEX )

RĂCÍ vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.) (Sursa: Sinonime )

A (se) răci ≠ a (se) încălzi (Sursa: Antonime )

A răci ≠ a înfierbânta (Sursa: Antonime )

răcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcésc, imperf. 3 sg. răceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răceáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
răci   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) răci răcire răcit răcind singular plural
răcește răciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răcesc (să) răcesc răceam răcii răcisem
a II-a (tu) răcești (să) răcești răceai răciși răciseși
a III-a (el, ea) răcește (să) răcească răcea răci răcise
plural I (noi) răcim (să) răcim răceam răcirăm răciserăm, răcisem*
a II-a (voi) răciți (să) răciți răceați răcirăți răciserăți, răciseți*
a III-a (ei, ele) răcesc (să) răcească răceau răci răciseră
* Formă nerecomandată

răcit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răcit răcitul răci răcita
plural răciți răciții răcite răcitele
genitiv-dativ singular răcit răcitului răcite răcitei
plural răciți răciților răcite răcitelor
vocativ singular
plural