rădăuțeán adj. m., s. m. (sil. -dă-u-), pl. rădăuțéni; f. sg. rădăuțeánă, pl. rădăuțéne (Sursa: Ortografic )
rădăuțean substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | rădăuțean | rădăuțeanul | rădăuțeană | rădăuțeana | plural | rădăuțeni | rădăuțenii | rădăuțene | rădăuțenele | genitiv-dativ | singular | rădăuțean | rădăuțeanului | rădăuțene | rădăuțenei | plural | rădăuțeni | rădăuțenilor | rădăuțene | rădăuțenelor | vocativ | singular | rădăuțene, rădăuțeanule | rădăuțeano | plural | rădăuțenilor | rădăuțenelor |
|