SÂRMĂ, sârme, s. f. 1. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal prețios. II. (Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma. (Sursa: DEX '98 )

SÂRMĂ s. (înv. și reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrejmuit cu ~.) (Sursa: Sinonime )

SÂRMĂ s. v. filigran, fufă, panglică, plevușcă,șiret. (Sursa: Sinonime )

sârmă s. f., g.-d. art. sârmei; (bucăți, feluri, pești) pl. sârme (Sursa: Ortografic )

SÂRMĂ ~e f. Fir metalic de diverse grosimi, având numeroase întrebuințări. ~ de aluminiu. ~ ghimpată. /<turc. surma, ngr. syrma (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
sârmă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sârmă sârma
plural sârme sârmele
genitiv-dativ singular sârme sârmei
plural sârme sârmelor
vocativ singular sârmă, sârmo
plural sârmelor