SALÁTĂ, salate, s. f. 1. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. ◊ Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. și: sălăți] – Din ngr. saláta. (Sursa: DEX '98 )

SALÁTĂ ~e f. 1) Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele ei mari, care se consumă în stare crudă. ◊ ~a-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze alungite și cu flori roșii sau liliachii. 2) Mâncare rece preparată din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, ouă etc., servită, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveți. ◊ ~ de fructe desert făcut din fructe crude (tăiate mărunt), presărate cu zahăr și stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat (Sursa: NODEX )

salátă de boeuf [oeu pron. ö] s. f., g.-d. art. salátei de boeuf; pl. saláte de boeuf (Sursa: DOOM 2 )

SALATA-CÂINELUI s. v. zgrăbunțică. (Sursa: Sinonime )

SALATA-CÂINILOR s. v. sălățea. (Sursa: Sinonime )

SALATA-MIÉLULUI s. v. fetică. (Sursa: Sinonime )

SALÁTĂ s. (BOT.) 1. v. lăptucă. 2. salata-iepurelui (Prenanthes purpurea) = (reg.) crestățea, tâlhărea; salată sălbatică (Lactuca serriola) = (reg.) palma-tâlharului. (Sursa: Sinonime )

SALATĂ CÂINEÁSCĂ s. v. zgrăbunțică. (Sursa: Sinonime )

SALATĂ CÂINOÁSĂ s. v. tâlhărea. (Sursa: Sinonime )

SALATĂ DE CÂMP s. v. grâușor, sălățea, untișor. (Sursa: Sinonime )

SALATĂ DE IÁRNĂ s. v. barba-caprei, salsifi, scorțonera. (Sursa: Sinonime )

salátă (saláte), s. f. – Preparat culinar din legume sau verdețuri crude. – Var. saladă, Trans., șalată. Mr., megl. sălată. It. salata, var. din fr. salade și mag. saláta (Gáldi, Dict., 157), cf. ngr. σαλάτα, alb. salatë, tc., bg. salata. – Der. saladieră (var. salatieră), s. f., din fr. saladier. (Sursa: DER )

saláta-iépurelui s. f. (Sursa: Ortografic )

salátă (plantă, preparat culinar) s. f., pl. saláte (Sursa: Ortografic )

salátă de frúcte s. f. + prep. + s. n. (Sursa: Ortografic )

salátă-creáță s. f. (Sursa: Ortografic )

salátă-de-câmp s. f. (Sursa: Ortografic )