|
SALUBRIZÁRE, salubrizări, s. f. Acțiunea de a salubriza. – V. salubriza. (Sursa: DEX '98 )
SALUBRIZÁRE s.f. Acțiunea de a face salubru locul de trai sau de muncă al populației. [< salubru + -iza]. (Sursa: DN )
salubrizáre s. f., g.-d. salubrizării; pl. salubrizări (Sursa: Ortografic )
SALUBRIZÁ, salubrizez, vb. I. Tranz. A face salubru pentru populație locul de trai sau de muncă. – Salubru + suf. -iza. (Sursa: DEX '98 )
SALUBRIZÁ ~éz tranz. (locul de trai, de muncă) A face salubru. /salubru + suf. ~iza (Sursa: NODEX )
SALUBRIZÁ vb. tr. a face salubru mediul de viață și de muncă. (< salubru + -iza) (Sursa: MDN )
salubrizá vb., ind. prez. 1 sg. salubrizéz, 3 sg. și pl. salubrizeáză (Sursa: Ortografic )
| salubriza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) salubriza | salubrizare | salubrizat | salubrizând | singular | plural | | salubrizează | salubrizați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | salubrizez | (să) salubrizez | salubrizam | salubrizai | salubrizasem | | a II-a (tu) | salubrizezi | (să) salubrizezi | salubrizai | salubrizași | salubrizaseși | | a III-a (el, ea) | salubrizează | (să) salubrizeze | salubriza | salubriză | salubrizase | | plural | I (noi) | salubrizăm | (să) salubrizăm | salubrizam | salubrizarăm | salubrizaserăm, salubrizasem* | | a II-a (voi) | salubrizați | (să) salubrizați | salubrizați | salubrizarăți | salubrizaserăți, salubrizaseți* | | a III-a (ei, ele) | salubrizează | (să) salubrizeze | salubrizau | salubrizară | salubrizaseră | * Formă nerecomandată | salubrizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | salubrizare | salubrizarea | | plural | salubrizări | salubrizările | | genitiv-dativ | singular | salubrizări | salubrizării | | plural | salubrizări | salubrizărilor | | vocativ | singular | salubrizare, salubrizareo | | plural | salubrizărilor | |