Actualizat conform DOOM3
Caută: |
SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samavol'nâi. (Sursa: DEX '98 ) SAMAVÓLNIC adj. 1. v. abuziv. 2. v. tiranic. (Sursa: Sinonime ) samavólnic (samavólnică), adj. – Arbitrar, abuziv. – Var. samovolnic. Sl. samavolĭnŭ „care procedează după propria-i voință”, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). – Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnicește, adv. (arbitrar). Cf. volnic. (Sursa: DER ) samavólnic adj. m., pl. samavólnici; f. sg. samavólnică, pl. samavólnice (Sursa: Ortografic ) SAMAVÓLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care acționează după bunul plac, nesocotind voința și drepturile altora; arbitrar. 2) (despre acțiuni) Care este făcut după bunul plac; arbitrar. /<sl. samovoliniku, rus. samovol'nâi (Sursa: NODEX ) Declinări/Conjugări
|