SAMÚR, (1) samuri, s. m., (2) samururi, s. n. 1. S. m. Mamifer carnivor cu blana prețioasă, de culoare sură cu o pată albă pe piept; zibelină (Martes zibellina). 2. S. n. Blană de samur (1) prelucrată. – Din tc. samur. (Sursa: DEX '98 )

SAMÚR s. (ZOOL.; Martes zibellina) zibelină, (înv.) sobol. (Blană de ~.) (Sursa: Sinonime )

samúr (samúri), s. m. – 1. Zibelină (Mustela zibellina). – 2. Blană de zibelină. – Mr. samure. Tc. (per.) samur (Roesler 602; Șeineanu, II, 312; Lokotsch 1820; Ronzevalle 101), cf. bg., sb. samur, ngr. σαμούρι, sp. zamarra (REW 7563a). (Sursa: DER )

samúr (animal) s. m., pl. samúri (Sursa: Ortografic )

samúr (blană) s. n., pl. samúruri (Sursa: Ortografic )

SAMÚR ~i m. 1) Mamifer carnivor, de talie medie, apreciat pentru blana lui prețioasă; zibelină. 2) Blană a acestui mamifer. /<turc. samur (Sursa: NODEX )

SAMÚR (‹ tc.) s. m. Mamifer carnivor din familia mustelidelor cu blană foarte fină, brun-negricioasă cu o pată albă pe piept (Martes zibellina), având lungimea între 32 și 51 cm, iar greutatea între 900 gr și 1,8 kg. Trăiește în pădurile din Siberia, Mongolia, N Chinei. Blana de s. este foarte apreciată; în trecut a format obiectul unui comerț intens cu Europa. În prezent, specie periclitată. Sin. zibelină. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
samur (animal; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular samur samurul
plural samuri samurii
genitiv-dativ singular samur samurului
plural samuri samurilor
vocativ singular
plural

samur (blană)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular samur samurul
plural samururi samururile
genitiv-dativ singular samur samurului
plural samururi samururilor
vocativ singular
plural