SANGVÍN, -Ă, sangvini, -e, adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism. 2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ♦ Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [Var.: sanghín, -ă, sanguín, -ă adj.] – Din fr. sanguin, lat. sanguineus. (Sursa: DEX '98 )

SANGVÍN, -Ă adj. v. sanguin. (Sursa: DN )

SANGVIN1- elem. „sânge”. (< fr. sanguin-, cf. lat. sanguis, -inis) (Sursa: MDN )

SANGVÍN2, -Ă adj. 1. referitor la sânge; prin care circulă sângele. 2. (despre oameni) cu o circulație a sângelui foarte activă; sangvinic. ♦ temperament ~ = temperament vioi; impulsiv. 3. de culoarea sângelui. (< fr. sanguin, lat. sanguineus) (Sursa: MDN )

SANGVÍN adj. 1. v. pletoric. 2. v. sangvinic. (Sursa: Sinonime )

sangvín adj. m., pl. sangvíni; f. sg. sangvínă, pl. sangvíne (Sursa: Ortografic )

SANGVÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sânge; propriu sângelui. Grupă ~ă. 2) (despre persoane) Care are o circulație activă a sângelui. [Sil. san-gvin] /<fr. sanguin, lat. sanguineus (Sursa: NODEX )

PLACHETĂ SANGVÍNĂ s. v. trombocit. (Sursa: Sinonime )

SANGVÍN, -Ă adj. (‹ fr., lat.) adj. Care aparține sângelui, privitor la sânge; prin care circulă sângele. ◊ Temperament (tip) s. = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificare lui Hipocrat; caracterizat prin vioiciune, mobilitate. Corespunde în clasificarea lui I.P. Pavlov tipului puternic, echilibrat și mobil, de activitate nervoasă superioară. (Sursa: DE )