SATÍR, satiri, s. m. Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic și d*******t. [Acc. și: sátir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus. (Sursa: DEX '98 )

SATÍR s.m. (Mit.) Divinitate a pădurilor imaginată cu o față bestială, cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap. ♦ (Fig.) Om d*******t, libidinos; cinic. [Acc. și sátir. / < fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros]. (Sursa: DN )

SATÍR s. m. 1. (mit.) divinitate secundară, imaginată ca un monstru cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap. ♦ reprezentare plastică a unei asemenea divinități. 2. (fig.) om d*******t, libidinos. (< fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros) (Sursa: MDN )

satír s. m., pl. satíri (Sursa: Ortografic )

SATÍR ~i m. 1) (în mitologia greacă) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru păros, cu coarne mici, urechi mari și ascuțite și cu picioare de cal sau de țap, personificând brutalitatea. 2) fig. Persoană cinică și d********ă. /<lat. Satyrus, ngr. sátyros, fr. satyre, germ. Satyr (Sursa: NODEX )