SAVOÁRE s. f. Gust deosebit, ales, plăcut al unor alimente. ♦ Fig. Farmec; haz. – Din fr. saveur. (Sursa: DEX '98 )

SAVOÁRE s.f. Gust plăcut, aromă. [< fr. saveur]. (Sursa: DN )

SAVOÁRE s. f. 1. gust plăcut, aromă. 2. (fig.) stare de încântare, farmec. (< fr. saveur) (Sursa: MDN )

SAVOÁRE s. 1. suculență. (~ unui aliment.) 2. deliciu. (~ unei mâncări.) (Sursa: Sinonime )

SAVOÁRE s. v. delectare, desfătare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă. (Sursa: Sinonime )

savoáre s. f., g.-d. art. savoárei (Sursa: Ortografic )

SAVOÁRE ~óri f. 1) Gust deosebit de plăcut al unor alimente. 2) Calitate a unui lucru care îl face deosebit de agreabil. [G.-D. savoarei] /<fr. saveur (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
savoare (g.-d. art. savorii)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular savoare savoarea
plural
genitiv-dativ singular savori savorii
plural
vocativ singular savoare, savoareo
plural

savoare (g.-d.art. savoarei)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular savoare savoarea
plural
genitiv-dativ singular savori savoarei
plural
vocativ singular savoare, savoareo
plural