SCÉPTIC, -Ă, sceptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se îndoiește de toate. 2. Adj. Care aparține scepticismului, privitor la scepticism. 3. S. m. și f. Adept al scepticismului (1). – Din fr. sceptique. (Sursa: DEX '98 )

SCÉPTIC, -Ă adj. Care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. // s.m. și f. Adept al scepticismului. [< fr. sceptique, cf. gr. skeptikos < skeptomai – examinez]. (Sursa: DN )

SCÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. 2. (adept) al scepticismului. (< fr. sceptique) (Sursa: MDN )

SCÉPTIC adj. v. neîncrezător. (Sursa: Sinonime )

Sceptic ≠ optimist (Sursa: Antonime )

scéptic adj. m., s. m., pl. scéptici; f. sg. scéptică, pl. scéptice (Sursa: Ortografic )

SCÉPTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scepticism; propriu scepticismului. 2) și substantival Care nu are încredere în nimic; care pune totul la îndoială; neîncrezător; incredul. /< sceptique (Sursa: NODEX )

SCÉPTIC2 ~ci m. Adept al scepticismului. /<fr. sceptique (Sursa: NODEX )