schivnicésc v. schimnicésc (Sursa: DOOM 2 )
schivnicí v. schimnicí (Sursa: DOOM 2 )
schivnicesc adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | schivnicesc | schivnicescul | schivnicească | schivniceasca | plural | schivnicești | schivniceștii | schivnicești | schivniceștile | genitiv-dativ | singular | schivnicesc | schivnicescului | schivnicești | schivniceștii | plural | schivnicești | schivniceștilor | schivnicești | schivniceștilor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — | schivnici verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) schivnici | schivnicire | schivnicit | schivnicind | singular | plural | schivnicește | schivniciți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | schivnicesc | (să) schivnicesc | schivniceam | schivnicii | schivnicisem | a II-a (tu) | schivnicești | (să) schivnicești | schivniceai | schivniciși | schivniciseși | a III-a (el, ea) | schivnicește | (să) schivnicească | schivnicea | schivnici | schivnicise | plural | I (noi) | schivnicim | (să) schivnicim | schivniceam | schivnicirăm | schivniciserăm, schivnicisem* | a II-a (voi) | schivniciți | (să) schivniciți | schivniceați | schivnicirăți | schivniciserăți, schivniciseți* | a III-a (ei, ele) | schivnicesc | (să) schivnicească | schivniceau | schivniciră | schivniciseră | * Formă nerecomandată
|