schivnicí v. schimnicí (Sursa: DOOM 2 )
SCHÍVNIC, -Ă s. m. și f. v. schimnic. (Sursa: DEX '98 )
Declinări/Conjugări
schivnic   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular schivnic schivnicul schivnică schivnica
plural schivnici schivnicii schivnice schivnicele
genitiv-dativ singular schivnic schivnicului schivnice schivnicei
plural schivnici schivnicilor schivnice schivnicelor
vocativ singular — —
plural — —

schivnici   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) schivnici schivnicire schivnicit schivnicind singular plural
schivnicește schivniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) schivnicesc (să) schivnicesc schivniceam schivnicii schivnicisem
a II-a (tu) schivnicești (să) schivnicești schivniceai schivniciși schivniciseși
a III-a (el, ea) schivnicește (să) schivnicească schivnicea schivnici schivnicise
plural I (noi) schivnicim (să) schivnicim schivniceam schivnicirăm schivniciserăm, schivnicisem*
a II-a (voi) schivniciți (să) schivniciți schivniceați schivnicirăți schivniciserăți, schivniciseți*
a III-a (ei, ele) schivnicesc (să) schivnicească schivniceau schivniciră schivniciseră
* Formă nerecomandată