SECÚNDĂ, secunde, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului egală cu a 60-a parte din durata unui minut; p. ext. timp foarte scurt; clipă, moment. 2. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei aflate pe două trepte alăturate. – Din fr. seconde. (Sursa: DEX '98 )

SECÚNDĂ s.f. 1. Unitate de timp egală cu a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipă. 2. Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a 3600-a parte dintr-un grad sexagesimal. 3. (Muz.) Interval format din două trepte alăturate ale unei game; treapta a doua de la o treaptă dată. 4. A doua poziție (de apărare) la scrimă. [Pl. -de. / < fr. seconde, cf. lat. secundus]. (Sursa: DN )

SECÚNDĂ s. f. 1. unitate de măsură a timpului, a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipă. 2. unitate de măsură pentru unghiuri, submultiplu al minutului (2). 3. (muz.) interval între două trepte alăturate ale gamei diatonice; treapta a doua de la o treaptă dată. 4. a doua poziție de apărare la scrimă. (< fr. seconde, germ. Sekunde) (Sursa: MDN )

SECÚNDĂ s. 1. (Transilv.) perț. (O ~ dintr-un minut.) 2. v. moment. (Sursa: Sinonime )

secúndă s. f., g.-d. art. secúndei; pl. secúnde; abr. s sau sec., simb. (Sursa: Ortografic )

MERIȘÓR2, merișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + suf. -ișor. (Sursa: DEX '98 )

MERIȘOR1, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + suf. -ișor. (Sursa: DEX '98 )

PERIȘÓR1, perișori, s. m. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbție. – Păr1 + suf. -ișor. (Sursa: DEX '98 )

PERIȘÓR2, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina). – Păr2 + suf. -ișor. (Sursa: DEX '98 )

SECÚND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește funcția de adjunct al unui căpitan de vas. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S. n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus. (Sursa: DEX '98 )

SECUNDÁ, secundéz, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare. (Sursa: DEX '98 )

A SECUNDÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acțiuni), aflându-se alături. 2) A însoți cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder (Sursa: NODEX )

MERIȘÓR1 ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz și cu fructe comestibile în formă de boabe roșii. /măr + suf. ~ișor (Sursa: NODEX )

MERIȘÓR2 ~oáre n. Fructul merișorului. /măr + suf. ~ișor (Sursa: NODEX )

PERIȘÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subțire, având frunze late, ovale și păroase, care crește în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~ișor (Sursa: NODEX )

SECÚND1 ~dă (~zi, ~de) Care urmează imediat după primul (loc, timp, importanță, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. second (Sursa: NODEX )

SECÚND2 ~zi m. rar Ofițer de marină cu funcția de adjunct al căpitanului unei nave. /<lat. secundus, fr. second (Sursa: NODEX )

SECÚNDĂ ~e f. 1) Unitate de măsură a timpului egală cu a șaizecea parte dintr-un minut. 2) fig. Interval de timp foarte scurt; clipă; clipita; moment. ◊ Într-o ~ într-o clipă; imediat. (Așteptați) o ~ (așteptați) un moment; o clipă; imediat. 3) Unitate de măsură a unghiurilor egală cu a 3600-a parte dintr-un grad. 4) muz. Interval dintre două trepte alăturate ale gamei. [G.-D. secundei] /<lat. secundus, fr. seconde, germ. Sekunde (Sursa: NODEX )

SECÚND s.m. Ofițer pe o navă imediat inferior căpitanului și care îl poate înlocui pe acesta. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus]. (Sursa: DN )

SECÚND s.n. 1. Vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. (Poligr.) Titlu interior al cărților și broșurilor. // s.f. Tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus]. (Sursa: DN )

SECÚND num. ord. Al doilea. // adj. Care se află imediat după primul. [Pl. -nzi, -de. / cf. lat. secundus, fr. second]. (Sursa: DN )

SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare]. (Sursa: DN )

SECÚND, -Ă I. adj. imediat după primul. II. num. ord. al doilea. III. s. m. 1. ofițer de navă care ajută sau înlocuiește pe comandant. 2. persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri. ♦ (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiții. ◊ (box) tehnician (antrenor) care își asistă elevul la colțul ringului în timpul meciului. IV. s. n. 1. vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. titlu interior al cărților și broșurilor. V. s. f. tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. (< fr. second, lat. secundus) (Sursa: MDN )

SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare) (Sursa: MDN )

BRĂBĂNÓC s. (BOT.; Pyrola secunda) merișor, perișor, (reg.) verdeața-iernii. (Sursa: Sinonime )

GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă. (Sursa: Sinonime )

KILOCICLU PE SECÚNDĂ s. v. kilohertz. (Sursa: Sinonime )

MERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perișor, (reg.) verdeața-iernii. (Sursa: Sinonime )

MERIȘÓR s. v. brăbănoi, cimișir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruș, smirdar, sunătoare. (Sursa: Sinonime )

PERIȘÓR s. (Maram. și Transilv.) păruț (~ din cap.) (Sursa: Sinonime )

PERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merișor, (reg.) verdeața-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriță, iarba-părului. (Sursa: Sinonime )

SECÚND adj., s. 1. adj. (înv.) secundar. (A ocupat locul ~.) 2. s. (MAR.) adjunct. (~ al coman-dantului unei nave.) (Sursa: Sinonime )

SECUNDÁ vb. 1. v. asista. 2. v. acompania. (Sursa: Sinonime )

merișór (plantă) s. m., pl. merișóri (Sursa: Ortografic )

merișór (fruct) s. n., pl. merișoáre (Sursa: Ortografic )

perișór (bot., anat.) s. m., pl. perișóri (Sursa: Ortografic )

secúnd num., (persoană) s. m., pl. secúnzi; num. f. sg. secúndă, pl. secúnde (Sursa: Ortografic )

secúnd (muz., poligr.) s. n. (Sursa: Ortografic )

secundá vb., ind. prez. 1 sg. secundéz, 3 sg. și pl. secundeáză (Sursa: Ortografic )