SELECTÍV, -Ă, selectivi, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice) Care are proprietatea de a efectua o alegere între mai multe elemente de același fel. ♦ (Despre radiorecepție; p. ext. despre aparate de radiorecepție) Care are proprietatea de a prinde oscilațiile a căror frecvență este egală cu frecvența pe care este acordat. 2. Care se efectuează prin selecție, care se bazează pe selecție. – Din fr. sélectif. (Sursa: DEX '98 )

SELECTÍV, -Ă adj. 1. Care alege, care face distincție între elemente. ♦ (Despre un radioreceptor) Care poate recepționa clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 2. Care se face prin selecție. ♦ (Statist.) Cercetare selectivă = cercetare a unei colectivități pe baza unui eșantion. [Cf. fr. sélectif, germ. selektiv]. (Sursa: DN )

SELECTÍV, -Ă adj. 1. care constituie, efectuează o selecție (2). 2. (despre sisteme tehnice sau fizico-chimice) care realizează o alegere adecvată a anumitor mărimi sau elemente dintr-un grup. ◊ (despre un aparat radioreceptor) care poate recepționa clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 3. (stat.) cercetare ~ă = cercetare a unei colectivități pe baza unui eșantion. (< fr. sélectif) (Sursa: MDN )

selectív adj. m., pl. selectívi; f. sg. selectívă, pl. selectíve (Sursa: Ortografic )

SELECTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care se efectuează prin selecție. 2) (despre sisteme tehnice) Care poate realiza o selecție între mai multe elemente de aceeași natură. /<fr. sélectif (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
selectiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular selectiv selectivul selecti selectiva
plural selectivi selectivii selective selectivele
genitiv-dativ singular selectiv selectivului selective selectivei
plural selectivi selectivilor selective selectivelor
vocativ singular selectivule selectivo
plural selectivilor selectivelor