SEMNALMÉNT, semnalmente, s. n. Totalitatea datelor, caracteristicilor exterioare după care o persoană poate fi identificată. – Din fr. signalement (după semnal). (Sursa: DEX '98 )

SEMNALMÉNT s.n. (De obicei la pl.) Ansamblul semnelor exterioare și al datelor după care poate fi recunoscut sau identificat cineva. [Cf. fr. signalement]. (Sursa: DN )

SEMNALMÉNT s. n. semn particular al cuiva, după care poate fi indentificat; signalment. (după fr. signalement) (Sursa: MDN )

SEMNALMÉNT s. (înv. și pop.) semn, (înv.) signal-ment. (I-a dat toate ~ele pentru a-l identifica.) (Sursa: Sinonime )

semnalmént s. n., pl. semnalménte (Sursa: Ortografic )

SEMNALMÉNT ~e n. Semn particular după care poate fi identificată o persoană. /<fr. signalement (Sursa: NODEX )