SEMNIFICÁ, pers. 3 semnífică, vb. I. Intranz. și tranz. A avea înțelesul de..., a însemna. – Din fr. signifier, lat. significare (după semn). (Sursa: DEX '98 )

SEMNIFICÁ vb. I. tr. A însemna, a avea înțelesul de...; a avea o semnificație. [P.i. 3,6 -că. / < lat. significare, cf. fr. signifier, după semn]. (Sursa: DN )

SEMNIFICÁ vb. tr. a avea înțelesul de...; a însemna. (după fr. signifier, lat., it. significare) (Sursa: MDN )

SEMNIFICÁ vb. 1. a închipui, a înfățișa, a reprezenta, a simboliza. (Aceste romburi ~ ...) 2. a însemna, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 3. a fi, a însemna. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 4. a ilustra, a însemna, a marca, a reprezenta. (Acest roman ~ o dată importantă în literatură.) (Sursa: Sinonime )

SEMNIFICÁ vb. v. notifica. (Sursa: Sinonime )

semnificá vb., ind. prez. 1 sg. semnífic, 3 sg. și pl. semnífică; conj. prez. 3 sg. și pl. semnífice (Sursa: Ortografic )

A SEMNIFICÁ pers. 3 semnífică intranz. A fi dotat cu o anumită semnificație; a însemna. /<fr. signifier (Sursa: NODEX )