SENIORÍE, seniorii, s. f. 1. Demnitatea de senior1. ♦ Titlu de onoare dat vechilor pairi ai Franței și membrilor Camerei Lorzilor din Anglia. 2. Domeniul unui senior1. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. seigneurie. (Sursa: DEX '98 )

SENIORÍE f. ist. 1) Calitate de senior. 2) Domeniu al cărui stăpân este un senior. /<fr. seigneurie, it. signoria (Sursa: NODEX )

SENIORÍE s.f. (Ist.) Calitatea de senior. ♦ Formă de guvernământ a orașelor-republici medievale din Italia. [Pron. -ni-o-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. seigneurie, it. signoria]. (Sursa: DN )

SENIORÍE s. f. 1. calitate de senior1 (I). ◊ drept, putere, autoritate a unui senior. 2. formă de guvernământ a orașelor-republici medievale din Italia. (< fr. seigneurie, it. signoria) (Sursa: MDN )

senioríe s. f. (sil. -ni-o-), art. senioría, g.-d. art. senioríei; pl. senioríi, art. senioríile (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
seniorie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular seniorie senioria
plural seniorii senioriile
genitiv-dativ singular seniorii senioriei
plural seniorii senioriilor
vocativ singular seniorie, seniorio
plural senioriilor