SFÁDĂ, sfezi, s. f. (Pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie. [Var.: svádă s. f.] – Din sl. svada. (Sursa: DEX '98 )

SFÁDĂ sfezi f. 1) Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare (între două sau mai multe persoane); ceartă. ◊ A se lua la ~ a începe a se certa. 2) Schimb de păreri contradictorii; controversă. [G.-D. sfezii] /<sl. suvada, svada (Sursa: NODEX )

SFÁDĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, controversă, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, ostilitate, pornire, ură, vorbă, vrajbă, vrăjmășie, zarvă, zâzanie. (Sursa: Sinonime )

sfádă (-fézi), s. f. – Ceartă, dispută, neînțelegere, zîzanie. – Var. înv. svadă. Sl. svada (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337; Conev 94). Nu se folosește în Munt. – Der. sfădi, vb. refl. (a se certa, a se dojeni, a se hărțui), din sl. sŭvaditi sę; sfădălie, s. f. (ceartă); sfădalnic (var. sfădicios, sfadnic, sfadăuș), adj. (certăreț, gîlcevitor), ultima var. prin contaminare cu bătăuș. (Sursa: DER )

sfádă s. f., g.-d. art. sfézii; pl. sfezi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sfadă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfa sfada
plural sfezi sfezile
genitiv-dativ singular sfezi sfezii
plural sfezi sfezilor
vocativ singular sfadă, sfado
plural sfezilor