SIMPLÍSM s. n. Însușirea de a fi simplu sau simplist; mod unilateral și superficial de a considera lucrurile; judecată a omului simplist (2); nivel intelectual scăzut. – Din fr. simplisme. (Sursa: DEX '98 )

SIMPLÍSM n. 1) v. SIMPLITATE. 2) Tendință spre simplificare excesivă. 3) Nivel intelectual scăzut; mărginire intelectuală. /<fr. simplisme (Sursa: NODEX )

SIMPLÍSM s.n. Mod unilateral și superficial de a privi lucrurile; nivel intelectual scăzut. [Cf. fr. simplisme]. (Sursa: DN )

SIMPLÍSM s. n. mod unilateral și superficial de a privi lucrurile; nivel intelectual scăzut. (< fr. simplisme) (Sursa: MDN )

simplísm s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
simplism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular simplism simplismul
plural
genitiv-dativ singular simplism simplismului
plural
vocativ singular
plural