SIMPTÓM, simptome, s. n. Manifestare, tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli. ♦ Fig. Semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. [Pl. și: simptoame] – Din fr. symptôme. (Sursa: DEX '98 )

SIMPTÓM ~e n. 1) Fenomen care indică prezența unei boli. 2) fig. Indiciu al unei stări anormale. [Sil. simp-tom] /<ngr. simptoma, lat. symptóma, germ. Symptom, fr. symptóme (Sursa: NODEX )

SIMPTÓM s. n. 1. tulburare organică, manifestare care indică prezența unei boli, la stabilirea diagnosticului. 2. (fig.) semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. (< fr. symptôme) (Sursa: MDN )

SIMPTÓM s. (MED.) manifestare, semn. (Are ~e de nebunie.) (Sursa: Sinonime )

simptóm s. n. (sil. simp-), pl. simptóme (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
simptom (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular simptom simptomul
plural simptome simptomele
genitiv-dativ singular simptom simptomului
plural simptome simptomelor
vocativ singular
plural