SIMULÁCRU, simulacre, s. n. Aparență înșelătoare; acțiune simulată; obiect care dă o falsă impresie a realității. – Din fr. simulacre, lat. simulacrum. (Sursa: DEX '98 )

SIMULÁCRU ~e n. 1) Acțiune simulată. 2) Aparență înșelătoare. 3) Imagine falsă a realității. [Sil. -la-cru] /<lat. simulacrum, fr. simulacre (Sursa: NODEX )

SIMULÁCRU s.n. Imitație înșelătoare, aparență falsă; spoială. [< fr. simulacre, cf. lat. simulacrum – copie]. (Sursa: DN )

SIMULÁCRU s. n. aparență falsă, imitație înșelătoare. (< fr. simulacre, lat. simulacrum) (Sursa: MDN )

SIMULÁCRU s. v. divinitate, dumnezeu, idol, zeitate, zeu. (Sursa: Sinonime )

simulácru s. n. (sil. -cru), art. simulácrul; pl. simulácre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
simulacru   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular simulacru simulacrul
plural simulacre simulacrele
genitiv-dativ singular simulacru simulacrului
plural simulacre simulacrelor
vocativ singular
plural