SISTEMÁTIC, -Ă, sistematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se bazează pe un anumit sistem sau are în vedere constituirea unui sistem, care se referă la un sistem sau este alcătuit după un anumit sistem. ♦ (Substantivat, f.) Mod de împărțire, de sistematizare. ♦ (Adesea adverbial) Care se efectuează după un plan, după o metodă dinainte gândită; metodic, organizat; p. ext. care se exercită cu stăruință și cu perseverență. 2. S. f. (Biol.) Știință care studiază diversitatea organismelor vegetale și animale, diferențele și înrudirile dintre ele; taxonomie. – Din fr. systématique. (Sursa: DEX '98 )

SISTEMÁTIC, -Ă adj. 1. Făcut după un anumit sistem. 2. (adesea adv.) Potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. [Cf. fr. systématique, gr. systematikos]. (Sursa: DN )

SISTEMÁTIC, -Ă I. adj. 1. făcut după un anumit sistem. 2. (și adv.) potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. II. s. f. știința identificării și clasificării organismelor vegetale și animale, în special în funcție de relațiile filogenetice și de evoluție. (< fr. systématique) (Sursa: MDN )

SISTEMÁTIC adj. v. mecanic, mecanizat, perfecționat. (Sursa: Sinonime )

SISTEMÁTIC adj., adv. 1. adj. coerent, (fig.) închegat, legat, strâns. (Un plan ~.) 2. adj. metodic, organizat, (înv.) metodicesc. (O acțiune ~.) 3. adv. metodic, organizat, (înv.) meto-dicește. (Procedează ~.) 4. adj. periodic, regulat. (Controale ~.) (Sursa: Sinonime )

Sistematic ≠ nesistematic (Sursa: Antonime )

sistemátic adj. m., pl. sistemátici; f. sg. sistemátică, pl. sistemátice (Sursa: Ortografic )

SISTEMÁTIC1 adv. În mod regulat. /<lat. systematicus, fr. systématique, germ. systematisch, Systematik (Sursa: NODEX )

SISTEMÁTIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care constituie un sistem; care se bazează pe un anumit sistem. Analiză ~că. 2) Care se face în conformitate cu un sistem. Antrenament ~. /<lat. systematicus, fr. systématique, germ. systematisch, Systematik (Sursa: NODEX )