SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere. (Sursa: DEX '98 )

SMÚLGE vb. 1. a trage. (A ~ un cui cu cleștele.) 2. a scoate. (A ~ buruienile din pământ.) 3. a (se) smuci. (S-a ~ din mâinile lui.) 4. a răpi. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.) (Sursa: Sinonime )

SMÚLGE vb. v. jumuli. (Sursa: Sinonime )

smúlge (-g, -ls), vb. – A trage cu putere, a scoate, a extrage. – Var. zmulge și der. Mr. zmulgu, zmulșu, zmuldzire, megl. smulg(iri). Lat. *exmulgĕre (Cihac, I, 172; Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1944; Candrea-Dens., 1167; REW 2864), cf. it. smungere „a suge”, astur. esmucir „a mulge” și mulge. Legătura cu *exvellĕre, prin intermediul formei **exvulsum (Crețu 369) este o ipoteză inutilă. – Der. smultură, s. f. (șuviță, smoc de lînă; persoană pletoasă); smuntură, s. f. (Trans., lînă tunsă); smuncea, s. f. (Mold., vargă, nuia), prin contaminare cu smicea. (Sursa: DER )

smúlge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls (Sursa: Ortografic )

A SE SMÚLGE mă smulg intranz. 1) A se rupe brusc din locul de aflare. 2) A se da la o parte printr-o mișcare bruscă. 3) A înceta de a mai fi împreună; a se despărți. /<lat. exmulgere (Sursa: NODEX )

A SMÚLGE smulg tranz. 1) (obiecte) A trage cu putere pentru a scoate sau a schimba locul de aflare. ~ iarbă. ◊ A-și ~ barba (sau părul din cap) a-și exterioriza în mod evident durerile fizice sau spirituale. 2) (obiecte) A lua cu forța. ~ o carte din mână. 3) fig. (secrete, mărturii etc.) A obține datorită unei insistențe excesive. 4) A face să se smulgă. ◊ ~ din ghearele morții a salva de la moarte. /<lat. exmulgere (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
smulge (part. smuls)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) smulge smulgere smuls smulgând singular plural
smulge smulgeți, smulgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) smulg (să) smulg smulgeam smulsei smulsesem
a II-a (tu) smulgi (să) smulgi smulgeai smulseși smulseseși
a III-a (el, ea) smulge (să) smulgă smulgea smulse smulsese
plural I (noi) smulgem (să) smulgem smulgeam smulserăm smulseserăm, smulsesem*
a II-a (voi) smulgeți (să) smulgeți smulgeați smulserăți smulseserăți, smulseseți*
a III-a (ei, ele) smulg (să) smulgă smulgeau smulseră smulseseră
* Formă nerecomandată

smulge (part. smult)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) smulge smulgere smult smulgând singular plural
smulge smulgeți, smulgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) smulg (să) smulg smulgeam smulsei smulsesem
a II-a (tu) smulgi (să) smulgi smulgeai smulseși smulseseși
a III-a (el, ea) smulge (să) smulgă smulgea smulse smulsese
plural I (noi) smulgem (să) smulgem smulgeam smulserăm smulseserăm, smulsesem*
a II-a (voi) smulgeți (să) smulgeți smulgeați smulserăți smulseserăți, smulseseți*
a III-a (ei, ele) smulg (să) smulgă smulgeau smulseră smulseseră
* Formă nerecomandată