SOLÁR, -Ă, solari, -e, adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ♦ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris. (Sursa: DEX '98 )

SOLÁRIU, solarii, s. n. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. – Din fr., lat. solarium. (Sursa: DEX '98 )

SOLÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de Soare; propriu Soarelui. Energie ~ă. Sistem ~. ◊ An ~ interval de timp (365 de zile) cât durează perioada de revoluție a Pământului în jurul Soarelui. /<fr. solaire, lat. solaris (Sursa: NODEX )

SOLÁRIU ~i n. Loc special amenajat unde se fac băi de soare. /<fr., lat. solarium (Sursa: NODEX )

SOLÁR, -Ă adj. Referitor la Soare, al Soarelui. ◊ Sistem solar = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. [Cf. fr. solaire, lat. solaris < sol – soare]. (Sursa: DN )

SOLÁRIU s.n. Terasă sau acoperiș plat situat în partea de sus a unei case romane. ♦ Teren, terasă, încăpere special amenajată pentru băi de soare. [Pron. -riu. / < fr., lat. solarium]. (Sursa: DN )

SOLÁR, -Ă adj. 1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui. ♦ sistem ~ = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. 2. (fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist. (< fr. solaire, lat. solaris) (Sursa: MDN )

SOLÁRIU s. n. 1. terasă, acoperiș plat în partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasă special amenajată pentru băi de soare. 3. loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. (< fr., lat. solarium) (Sursa: MDN )

CADRAN SOLÁR s. v. ceas solar. (Sursa: Sinonime )

MICROSCOP SOLÁR s. v. telescop. (Sursa: Sinonime )

SOLÁR adj. v. planetar. (Sursa: Sinonime )

SOLÁR adj. v. astral, sideral. (Sursa: Sinonime )

solár, solári, s.m. (înv. și reg.) negustor de sare. (Sursa: DAR )

solăríe s.f. (înv.) impozit care se percepea în Moldova în secolul al XVIII-lea, pe sarea extrasă, vândută sau transportată; solărit. (Sursa: DAR )

solár (-ri), s. m. (Înv.) Sărar, vînzător de sare. Sl. solarĭ (Tiktin). – Der. solăriță, s. f. (bir pe sare), sec. XVII, înv.; solăriță, s. f. (Banat, solniță). (Sursa: DER )

solár adj. m., pl. solári; f. sg. soláră, pl. soláre (Sursa: Ortografic )

soláriu s. n. [-riu pron. -riu], art. soláriul; pl. solárii, art. soláriile (sil. -ri-i-) (Sursa: Ortografic )