SOLFÉGIU, solfegii, s. n. Mică piesă muzicală fără cuvinte, compusă în vederea exercițiilor; exercițiu vocal executat fără cuvinte, menit să dezvolte auzul și deprinderea de a citi notele muzicale. – Din it. solfeggio. (Sursa: DEX '98 )

SOLFÉGIU ~i n. Scurtă piesă muzicală care servește pentru exerciții. [Sil. -giu] /<it. solfeggio, fr. solfege (Sursa: NODEX )

SOLFÉGIU s.n. Mică piesă muzicală compusă pentru exerciții; exercițiu vocal fără cuvinte. [Pron. -giu. / < it. solfeggio, cf. fr. solfège]. (Sursa: DN )

SOLFÉGIU s. n. (muz.) 1. mică piesă vocală fără cuvinte, creată pentru exerciții. 2. exercițiu în intonarea notelor cu pronunțarea denumirilor lor silabice, să dezvolte auzul, simțul melodic și ritmic. (< it. solfeggio) (Sursa: MDN )

SOLFÉGIU s. (MUZ.) (înv.) paralaghie. (Sursa: Sinonime )

solfégiu s. n. [-giu pron. -giu], art. solfégiul; pl. solfégii, art. solfégiile (sil. -gi-i-) (Sursa: Ortografic )