SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. – Din fr. sonnette. (Sursa: DEX '98 )

SONÉTĂ ~e f. Dispozitiv pentru baterea stâlpilor în pământ prin lovituri repetate. /<fr. sonnette (Sursa: NODEX )

SONÉTĂ s.f. Aparat folosit pentru baterea piloților2 în pământ (în fundul unei ape). [< fr. sonnette]. (Sursa: DN )

SONÉTĂ s. f. utilaj pentru baterea piloților2 și palplanșelor în pământ. (< fr. sonnette) (Sursa: MDN )

sonétă s. f., pl. sonéte (Sursa: Ortografic )