SPONDÉU, spondei, s. m. (În versificația greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. [Pl. și (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondée. (Sursa: DEX '98 )

SPONDÉU s.m. 1. Picior de vers greco-latin, format din două silabe lungi. 2. Vas pentru libații. 3. Arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. [< lat. spondeus, gr. < spondeion]. (Sursa: DN )

SPONDÉU s. m. 1. picior de vers greco-latin din două silabe lungi. 2. vas pentru libații. 3. arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. (< lat. spondeus, fr. spondée) (Sursa: MDN )

spondéu s. m. /s. n., art. spondéul; pl. m. spondéi /n. spondée (Sursa: Ortografic )