SPRINT, sprinturi, s. n. Mărire a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. – Din fr., engl. sprint. (Sursa: DEX '98 )

SPRINT s.n. Mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultima fază a parcursului). ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. [< engl., fr. sprint]. (Sursa: DN )

SPRINT s. n. mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultimă fază a parcursului). ◊ categorie de probe sportive pe distanță scurtă, prin viteză foarte mare. (< fr., engl. sprint) (Sursa: MDN )

sprint s. n., pl. sprínturi (Sursa: Ortografic )

SPRINT ~uri n. 1) Categorie de probe sportive de mare viteză pe distanțe scurte. 2) Accelerare a vitezei în ultima fază de desfășurare a unor întreceri sportive (alergare, ciclism, patinaj, natație etc.). /<engl., fr. sprint (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
sprint   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sprint sprintul
plural sprinturi sprinturile
genitiv-dativ singular sprint sprintului
plural sprinturi sprinturilor
vocativ singular
plural