STÂNGĂCÍE, stângăcii, s. f. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊ Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. – Stângaci + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )

STÂNGĂCÍE s. neîndemânare, (livr.) inabilitate, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseală, (înv.) maladresă. (Era de o ~ proverbială.) (Sursa: Sinonime )

Stângăcie ≠ abilitate, îndemânare (Sursa: Antonime )

stângăcíe s. f., art. stângăcía, g.-d. art. stângacíei; (manifestări) pl. stângăcíi, art. stângăcíile (Sursa: Ortografic )

STÂNGĂCÍE ~i f. 1) Lipsă de îndemânare sau de abilitate. ◊ Cu ~ fără pricepere; greoi. 2) Sfială în acțiuni, în comportare. 3) Faptă sau vorbă de om neîndemânatic. [G.-D. stângăciei] /stângaci + suf. ~ie (Sursa: NODEX )