STAMÍNĂ, stamine, s. f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conține polenul. – Din lat. stamen, -inis. (Sursa: DEX '98 )

STAMÍNĂ s.f. Organ bărbătesc de reproducere al florii, care conține polenul. [Cf. lat. stamen, fr. étamine, it. stamigna]. (Sursa: DN )

STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen) (Sursa: MDN )

stamínă s. f., g.-d. art. stamínei; pl. stamíne (Sursa: Ortografic )

STAMÍNĂ ~e f. bot. Organ bărbătesc al florilor, care produce polen. /<lat. stamen, ~inis (Sursa: NODEX )