STÁNȚĂ1, stanțe, s. f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza. (Sursa: DEX '98 )

STÁNȚĂ2 s. f. v. ștanță. (Sursa: DEX '98 )

STÁNȚĂ1 s.f. v. ștanță. (Sursa: DN )

STÁNȚĂ2 s.f. Strofă alcătuită dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ♦ (la pl.) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. [Cf. fr. stance, it. stanza]. (Sursa: DN )

STÁNȚĂ s. f. strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ◊ (pl.) poezie scrisă în astfel de strofe; (p. ext.) poezie. (< fr. stance, it. stanza) (Sursa: MDN )

STÁNȚĂ s. v. cameră, încăpere, odaie. (Sursa: Sinonime )

stánță s. f., g.-d. art. stánței; pl. stánțe (Sursa: Ortografic )

STANȚÁ vb. I v. ștanța. (Sursa: DEX '98 )

STÁNȚĂ ~e f. Strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri. /<it. stanza (Sursa: NODEX )

STANȚÁ vb. I. v. ștanța. (Sursa: DN )