STAT3, staturi, s. n. 1. Faptul de a sta. ♦ Ședere, rămânere, zăbovire. 2. Înălțime a corpului omenesc, statură; p. ext. înfățișare. ◊ Un stat de om = măsură pentru înălțimi (egală cu lungimea obișnuită a unui om). ♦ Trup, corp omenesc. – V. sta. (Sursa: DEX '98 )

STATÚRĂ, staturi, s. f. Înălțime a corpului omenesc; stat3 (2). ♦ Înfățișare, conformație a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din fr. stature, lat. statura. (Sursa: DEX '98 )

STAT1 n. Ședere într-un loc (un anumit timp). /v. a sta (Sursa: NODEX )

STAT4 ~uri n. v. STATURĂ. ◊ Mic de ~ de statură joasă. De un ~ de om de înălțimea unui om. /v. a sta (Sursa: NODEX )

STATÚRĂ ~i f. (la om) 1) Înălțime a corpului; talie. Înalt de ~. Mic de ~. ◊ În toată ~a în toată înălțimea. 2) Configurație a corpului; siluetă. [G.-D. staturii] /<lat. statura, fr. stature (Sursa: NODEX )

-STÁT Element secund de compunere savantă cu semnificația „stabilizator”, „care menține staționar”. [< fr., it. -state, cf. gr. states]. (Sursa: DN )

STAT1 s.n. 1. Organizația politică a clasei economicește dominante în societate, care are drept scop apărarea ordinii economice și politice existente și reprimarea împotriva claselor opuse; țară. 2. Unitate administrativ-teritorială autonomă în unele republici din America și în Australia. 3. (La pl.; în orânduirea feudală) Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. [Pl. -te, -turi. / < lat. status, it. stato, fr. état]. (Sursa: DN )

STATÚRĂ s.f. Înălțimea cuiva; stat; talie. [Cf. fr. stature, it. statura]. (Sursa: DN )

STAT2 s. n. 1. tabel în care sunt specificate drepturile bănești pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau instituții. ◊ tablou, listă. 2. ~ de organizare (sau de funcții) = tabel cuprinzând posturile necesare unei întreprinderi sau instituții, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutațiilor de serviciu ale unui angajat și actele acestuia. (< lat. status, it. stato, după fr. état) (Sursa: MDN )

STAT3(O)-, -STÁT, -STÁTIC elem. „echilibru”; „care stă drept”, „care oprește”; „static”. (< fr. sta/o/-, -stat, -statique, cf. gr. statos, statikos) (Sursa: MDN )

STATÚRĂ s. f. înălțimea cuiva; siluetă, talie. (< fr. stature, lat. statura) (Sursa: MDN )

STAT s. v. amplasament, așezare, caz, circumstanță, condiție, conjunctură, demnitate, făptură, ipostază, împrejurare, înălțime, loc, postură, poziție, rang, situație, stare, statură, talie, titlu, toiag. (Sursa: Sinonime )

STAT s. ședere. (~ul lui acolo a durat 3 zile.) (Sursa: Sinonime )

STATÚRĂ s. 1. înălțime, mărime, talie. (De ~ mică.) 2. făptură, înălțime, talie, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) (Sursa: Sinonime )

stat (ședere) s. n., pl. státuri (Sursa: Ortografic )

stat (înălțime a corpului omenesc) s. n., pl. státuri (Sursa: Ortografic )

Státu-Pálmă s. pr. m. (Sursa: Ortografic )

Státu-Pálmă-Bárba-Cot s. pr. m. (Sursa: Ortografic )

statúră s. f., g.-d. art. statúrii; pl. statúri (Sursa: Ortografic )