STÍMUL, (1) stimuluri, s. n., (2) stimuli, s. m. 1. S. n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S. m. Factor care declanșează un proces fiziologic, care e****ă o activitate fiziologică; e******t. – Din lat., fr. stimulus. (Sursa: DEX '98 )

STÍMUL2 ~i m. Factor care dă naștere unui proces fiziologic; e******t. /<lat., it. stimulus (Sursa: NODEX )

STÍMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus]. (Sursa: DN )

STÍMUL I. s. n. stimulent, imbold. II. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; e******t. (< fr., lat. stimulus) (Sursa: MDN )

STÍMUL s. 1. v. e******t. 2. v. imbold. (Sursa: Sinonime )

stímul (e******t) s. m., pl. stímuli (Sursa: Ortografic )