STÍMUL, (1) stimuluri, s. n., (2) stimuli, s. m. 1. S. n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S. m. Factor care declanșează un proces fiziologic, care e****ă o activitate fiziologică; e******t. – Din lat., fr. stimulus. (Sursa: DEX '98 )

STÍMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus]. (Sursa: DN )

STÍMUL I. s. n. stimulent, imbold. II. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; e******t. (< fr., lat. stimulus) (Sursa: MDN )

STÍMUL s. 1. v. e******t. 2. v. imbold. (Sursa: Sinonime )

stímul (e******t) s. m., pl. stímuli (Sursa: Ortografic )

stímul (imbold) s. n., pl. stímuluri (Sursa: Ortografic )

ȘTIM subst. (Pop.) Fire de lână (scurte și de proastă calitate) care rămân, după dărăcit, în colții daracului. – Din scr. štim. (Sursa: DEX '98 )

STÍMUL1 ~uri n. v. STIMULENT. /<lat., it. stimulus (Sursa: NODEX )

STÍMUL2 ~i m. Factor care dă naștere unui proces fiziologic; e******t. /<lat., it. stimulus (Sursa: NODEX )

Știm ~i m. Deșeu provenit din dărăcirea lânii. /<sb. štim (Sursa: NODEX )

știm s.n. (pop.) 1. fire de lână (scurte și de proastă calitate) care rămân, după dărăcit, în colții daracului; resturi de lână sau de cânepă ce ies din țesături, când se dau la piuă. 2. (fig.) păr (de pe capul omului). 3. (reg.) iarbă deasă, scurtă și greu de cosit. 4. (reg.) plantă cu tulpină rigidă, cu frunze subțiri și cu spicuri lungi; țăpoșică. (Sursa: DAR )

știm s. m. – Canură, deburaj. Sb. štim (Candrea). (Sursa: DER )

știm s. m., pl. știmi (Sursa: Ortografic )