STRÂNSOÁRE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare. 2. Fig. Îngrădire, constrângere. ♦ (Înv.) Caznă, chin, suferință. 3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime. II. 1. (Pop.) Recoltă. ♦ Bogăție, averi acumulate. 2. (Înv.) Colecție. – Strâns2 + suf. -oare. (Sursa: DEX '98 )

STRÂNSOÁRE s. v. apăsare. (Sursa: Sinonime )

STRÂNSOÁRE s. v. agoniseală, agonisire, agonisită, asuprire, calvar, canon, caznă, chin, colică, constrângere, contractare, contracție, convulsie, crampă, dificultate, dispoziție, durere, economie, exploatare, forță, hotărâre, impas, îmbrățișare, îmbrățișat, împilare, încleștare, încurcătură, îngustime, înlănțuire, năpăstuire, opresiune, oprimare, ordin, patimă, pedeapsă, persecutare, persecuție, poruncă, prigoană, prigonire, recoltă, rod, sancțiune, schingiuire, schingiuit, silă, silnicie, spasm, strângere, strâns, suferință, supliciu, tetanie, tortură, urgisire, violență, zgârcire. (Sursa: Sinonime )

strânsoáre s. f., g.-d. art. strânsórii; pl. strânsóri (Sursa: Ortografic )

STRÂNSOÁRE ~ori f. 1) v. STRÂNGERE. 2) Suportare a unei acțiuni de strângere de către un obiect oarecare. 3) v. STRÂMTOARE. 4) fig. Limitare a libertății de acțiune; constrângere. 5) Roadă strânsă într-un an; recoltă. /strâns + suf. ~oare (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
strânsoare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular strânsoare strânsoarea
plural strânsori strânsorile
genitiv-dativ singular strânsori strânsorii
plural strânsori strânsorilor
vocativ singular strânsoare, strânsoareo
plural strânsorilor