STRÂNSÚRĂ, strânsuri, s. f. I. 1. Adunare, grămadă, mulțime (strânsă la un loc); strânsătură. ♦ (Peior.) Oameni lipsiți de valoare; adunătură. ◊ Loc. adj. De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat. Oaste de strânsură = (în organizarea militară medievală a Moldovei) oaste formată din țărani, târgoveți și boieri cu slugile lor, care luptau alături de trupele regulate. 2. Plante erbacee care se culeg de pe câmp și se pun la păstrare; recoltă; nutreț. II. Apăsare, presare; presiune. – Strâns2 + suf. -ură. (Sursa: DEX '98 )

STRÂNSÚRĂ s. (depr.) adunătură, gloată, scursură, șleahtă, (Ban.) zbor. (Nu e decât o ~ de neis-prăviți.) (Sursa: Sinonime )

STRÂNSÚRĂ s. v. adunare, agoniseală, agonisire, agonisită, apăsare, colică, crampă, economie, furaj, grămadă, greutate, îmbrățișare, îmbrățișat, înlănțuire, întrunire, maldăr, morman, movilă, nutreț, presare, presiune, purcoi, recoltă, reuniune, rod, spasm, strângere, strânsoare, tetanie. (Sursa: Sinonime )

strânsúră s. f., g.-d. art. strânsúrii; pl. strânsúri (Sursa: Ortografic )

STRÂNSÚRĂ ~i f. 1) : ~ de mână strângere de mână. 2) peior. Ceea ce a fost strâns de pe unde s-a putut, fără nici un discernământ; adunătură. Oaste de ~. ◊ De ~ a) de tot felul; b) din ceea ce a rămas la urmă. 3) Cantitate de produse agricole strânse dintr-o recoltare. /strâns + suf. ~ură (Sursa: NODEX )