|
STRANGULÁRE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ștranguláre s. f.] – V. strangula. (Sursa: DEX '98 )
STRANGULÁRE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gâtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula]. (Sursa: DN )
STRANGULÁRE s. f. 1. acțiunea de a strangula; gâtuire; strangulație. 2. zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. ◊ îngustare a unui drum. (< strangula) (Sursa: MDN )
STRANGULÁRE s. 1. v. sugrumare. 2. v. spânzurare. (Sursa: Sinonime )
stranguláre s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări (Sursa: Ortografic )
| strangula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) strangula | strangulare | strangulat | strangulând | singular | plural | | strangulează | strangulați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | strangulez | (să) strangulez | strangulam | strangulai | strangulasem | | a II-a (tu) | strangulezi | (să) strangulezi | strangulai | strangulași | strangulaseși | | a III-a (el, ea) | strangulează | (să) stranguleze | strangula | strangulă | strangulase | | plural | I (noi) | strangulăm | (să) strangulăm | strangulam | strangularăm | strangulaserăm, strangulasem* | | a II-a (voi) | strangulați | (să) strangulați | strangulați | strangularăți | strangulaserăți, strangulaseți* | | a III-a (ei, ele) | strangulează | (să) stranguleze | strangulau | strangulară | strangulaseră | * Formă nerecomandată | strangulare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | strangulare | strangularea | | plural | strangulări | strangulările | | genitiv-dativ | singular | strangulări | strangulării | | plural | strangulări | strangulărilor | | vocativ | singular | strangulare, strangulareo | | plural | strangulărilor | | ștrangula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ștrangula | ștrangulare | ștrangulat | ștrangulând | singular | plural | | ștrangulează | ștrangulați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ștrangulez | (să) ștrangulez | ștrangulam | ștrangulai | ștrangulasem | | a II-a (tu) | ștrangulezi | (să) ștrangulezi | ștrangulai | ștrangulași | ștrangulaseși | | a III-a (el, ea) | ștrangulează | (să) ștranguleze | ștrangula | ștrangulă | ștrangulase | | plural | I (noi) | ștrangulăm | (să) ștrangulăm | ștrangulam | ștrangularăm | ștrangulaserăm, ștrangulasem* | | a II-a (voi) | ștrangulați | (să) ștrangulați | ștrangulați | ștrangularăți | ștrangulaserăți, ștrangulaseți* | | a III-a (ei, ele) | ștrangulează | (să) ștranguleze | ștrangulau | ștrangulară | ștrangulaseră | * Formă nerecomandată | ștrangulare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ștrangulare | ștrangularea | | plural | ștrangulări | ștrangulările | | genitiv-dativ | singular | ștrangulări | ștrangulării | | plural | ștrangulări | ștrangulărilor | | vocativ | singular | ștrangulare, ștrangulareo | | plural | ștrangulărilor | |