STRANGULÁRE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ștranguláre s. f.] – V. strangula. (Sursa: DEX '98 )

STRANGULÁRE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gâtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula]. (Sursa: DN )

STRANGULÁRE s. f. 1. acțiunea de a strangula; gâtuire; strangulație. 2. zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. ◊ îngustare a unui drum. (< strangula) (Sursa: MDN )

STRANGULÁRE s. 1. v. sugrumare. 2. v. spânzurare. (Sursa: Sinonime )

stranguláre s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări (Sursa: Ortografic )

STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangulá vb. I] – Din lat. strangulare. (Sursa: DEX '98 )

ȘTRANGULÁ vb. I. v. strangula. (Sursa: DEX '98 )

ȘTRANGULÁRE s. f. v. strangulare. (Sursa: DEX '98 )

A SE STRANGULÁ mă ~éz intranz. 1) A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare (Sursa: NODEX )

A STRANGULÁ ~éz tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a sugruma. 4) fig. (acțiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a sugruma. /<lat. strangulare (Sursa: NODEX )

STRANGULÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tr. A înăbuși, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare]. (Sursa: DN )

STRANGULÁ vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuși, a sufoca. ◊ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare) (Sursa: MDN )

STRANGULÁ vb. 1. v. sugruma. 2. v. spânzura. 3. v. înăbuși. (Sursa: Sinonime )

strangulá (-léz, -át), vb. – A sugruma. Lat. strangulare (sec. XIX). (Sursa: DER )

strangulá vb., ind. prez. 1 sg. stranguléz, 3 sg. și pl. stranguleáză (Sursa: Ortografic )