STRATAGÉMĂ, stratageme, s. f. 1. Procedeu întrebuințat în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic. 2. Șiretlic, vicleșug, tertip. – Din fr. stratagème. (Sursa: DEX '98 )

STRATAGÉMĂ s.f. 1. Manevră folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. Șiretlic, șiretenie, tertip, manieră ingenioasă. [Cf. fr. stratagème, it. stratagemma, lat., gr. strategema]. (Sursa: DN )

STRATAGÉMĂ s. f. 1. manevră ingenioasă folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. șiretlic, vicleșug, tertip. (< fr. stratagème, lat., gr. stratagema) (Sursa: MDN )

STRATAGÉMĂ s. subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?) (Sursa: Sinonime )

stratagémă s. f., g.-d. art. stratagémei; pl. stratagéme (Sursa: Ortografic )

STRATAGÉMĂ ~e f. 1) mil. Manevră întreprinsă în vremea luptelor cu scopul de a dezorienta și a surprinde pe inamic. 2) Mijloc iscusit prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; șotie. [G.-D. stratagemei] /<lat. strategma, fr. strategeme (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
stratagemă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stratage stratagema
plural stratageme stratagemele
genitiv-dativ singular stratageme stratagemei
plural stratageme stratagemelor
vocativ singular stratagemă, stratagemo
plural stratagemelor