STUPOÁRE s. f. 1. (Livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris. (Sursa: DEX '98 )

STUPOÁRE f. 1) v. STUPEFACȚIE. 2) Stare patologică caracterizată prin deprimare și insensibilitate completă. [G.-D. stuporii] /<fr. stupeur, lat. stupor, ~oris (Sursa: NODEX )

STUPOÁRE s.f. 1. Uluire; stupefacție. 2. Stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă. [< fr. stupeur, cf. lat. stupor]. (Sursa: DN )

STUPOÁRE s. f. 1. stupefacție. 2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă; stupor. (< fr. stupeur, lat. stupor) (Sursa: MDN )

STUPOÁRE s. v. uimire. (Sursa: Sinonime )

stupoáre s. f., g.-d. art. stupórii (Sursa: Ortografic )